Sunt unele dimineţi aparte, în care, gesturi venite de nicăieri schimbă într-atât de tare mersul unei lumi încât ai impresia că, pe orice cărare ai apuca-o urmează, oricum, să te rătăceşti, pentru că eşti aşa de răscolit, ai mintea atât de puţin limpede şi sufletul într-atât de neliniştit.
Aşa mă simt şi eu în dimineaţa asta de sfârşit de august, dimineaţă c-o semnificaţie aparte, dimineaţă venită peste mine ca o vijelie, neaşteptată şi răvăşitoare.
Şi-aş vrea… da, aş vrea, o altă dimineaţă. O dimineaţă în care să nu fiu nevoită să fac faţă unei realităţi ce nu se-aseamănă deloc cu visul ce l-aş vrea. O dimineaţă a dorurilor împlinite. O dimineaţă albastră.
Aşa că azi, în loc de prea multe cuvinte, vă dăruiesc o bucăţică din Londra verde de care mi-e dor şi o piesă ce se mulează perfect pe starea mea.
Voi să aveţi o zi fără furtuni sufleteşti.
Să vă fie bine. Bine de totului.
8 comments
faina piesa tare-tare! bine si tie! 🙂
Ma bucur ca ti-a placut. Multumesc. Si tie o seara buna!
londra e prima pe lista mea de travel:D..uk sa fiu mai exacta:D
Sper sa ajungi curand. Si sa te simti ca o regina in capitala reginelor. Asa cum m-am simtit si eu.
Nu stiu cum ti-a venit chestia asta cu dimineata… o zi poate incepe bine si se poate termina invers… sau „vitavercea”.
Optimistii pleaca de la premise, pesimistii trag concluziile.
Si atunci? De ce n-am pastra macar gandul diminetii reusite? De ce n-am crede, macar atunci, dimineata, ca ziua ce urmeaza poate fi una buna? De ce n-am folosi gandul asta ca pemisa?
Si zilele care incep rau, cum se termina, dupa tine? Chiar pot sa se termine bine? Care-s premisele, care-s concluziile?
Sa zicem ca:
Ziua buna se cunoaste de dimineata.
Totusi:
Toamna se numara bobocii.
A spera ca…. vs. liniuta de bilant.
O zi buna. Asta noua.
Multumesc.
Ieri, a fost o zi inceputa cam dur. S-a incheiat ok.
Azi, o zi inceputa ok. Se incheie cam trist.
Deci, concluzie?
Comments are closed.