” Ce e viata? O frenezie. Ce e viata? O iluzie, o umbra, o fictiune. Iar cel mai mare bine prea putin e important, caci intreaga viata e un vis, iar visele sunt numai vise. „ – Pedro Calderon De La Barca, dramaturg spaniol
Voi n-aveti zile de-alea cand va cuprinde o tristete nesfarsita, de simtiti ca tot cerul greu si mohorat se sprijina pe umerii vostri? Zile in care ravasiti totul in jur, doar, doar, s-o gasi ceva care sa va ajute, ceva de care sa va agatati pentru a putea iesi din mlastina de tristete care acapareaza fiecare particica de suflet?
In zile dintr-astea mi-ar placea – mie, o feminista convinsa – sa fiu barbat. Sa iau lucrurile simplu, sa zambesc si sa merg mai departe, sa nu-mi bat capul cu „nimicuri”. Rog barbatii sa ma ierte daca gresesc dar… asa se vad lucrurile prin ochii mei… 🙂
O sa ziceti ca primavara si-a ei, nelipsita, astenie e de vina. Nu-i asa. Chiar nu.
Poate e vina prea lungii ierni. Sau, mai simplu, si mai sincer, cred ca e doar nevoia de oameni.
De imbratisari puternice, venite cu drag.
De apropiere. De fior de viata.
0
Articol anterior
6 comments
Te imbratisez eu!!! Cunosc sentimentul asta de tristete…stiu foarte bine si ce e cu nevoia de oameni… Nu am insa solutii minune pentru a iesi din starea asta. Incearca sa apreciezi si sa te bucuri de lucrurile marunte din viata ta. Sau, acorda-ti timp doar pentru tine, pentru lucrurile care iti fac placere!!
Eu am incetat sa mai fiu trista atunci cand am inteles ca nu are sens sa am asteptari de la nimeni. Pur si simplu.
Ella, crede-ma, azi m-am gandit mult la tine, te-am vizitat, speram sa aflu ce mai fac. Deci, clar, gand la gand. 🙂 Si iti multumesc mult de tot.
Stii… uneori gesturile care vin de la oameni pe care nu-i cunoastem au o valoare mai mare decat cele care vin de la cei apropiati si sunt foarte asteptate…
Mda… stiu, asta e solutia, sa n-ai asteptari. Daca poti…
Mda. Feministele convinse sunt convinse ca barbatii-s asa, mai simpluti la creier. Dar nu-nteleg de ce ar dori sa fie barbati. Chiar si asa, pe termen scurt. Cat n-au astenie…..
Nu. Nu asta am vrut sa spun si imi cer scuze daca s-a inteles gresit… Nu cred si nici n-am crezut vreodata ca barbatii sunt mai prejos decat femeile, ca simt mai putin, ca sunt mai „simpluti la creier”. Deloc.
Cred doar ca barbatii cern mai usor lucrurile care au importanta decat cele care n-au. Cred ca barbatii stiu sa gestioneze mai usor o situatie apasatoare. Cred ca barbatii se lasa mai putin afectati de sentimentalisme. Cred ca barbatii au tarie mai multa in fata problemelor sufletesti. Desigur, nu generalizez… Insa, in tot ce-am vrut sa zic, m-am referit la barbati cu un sentiment de admiratie, nu acuzator sau mai stiu eu cum… in sensul asta ziceam ca as vrea sa fiu barbat – bine, n-as vrea, de fapt, dar mi-as dori sa pot lua lucrurile un pic mai usor, sa nu mai dau importanta fiecarui dintre cele ‘nspe mii de fire in care despic orice…
Doar glumeam…. Pare-se ca nu era momentul. Sorry
Hmmm… cred ca am eu o problema de interpretare… asta ma face mai ” simpluta ” la minte? Daca tot glumim… :))
Ideea e ca, ceea ce-ai spus tu, despre feministe, e perfect adevarat. Multe femei asa gandesc despre barbati. Poate pentru ca stiu asta am tinut sa specific ca nu fac parte dintre ele… :-p
Comments are closed.