” Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nimănui nu-i trece prin cap să se schimbe pe sine însuşi.” – Lev Tolstoi
Şi totuşi, cele mai multe probleme de-ale noastre pornesc de la noi înşine, din interiorul nostru. Şi chiar dacă suntem conştienţi de lucrul ăsta, tot ni se pare mai uşor – şi mai firesc – să se schimbe toate ale lumii ce ne înconjoară, decât să ne schimbăm noi. De ce?
0
12 comments
Nu pot să-ţi explic aici. Ai descărcat ceva din ce ţi-am referit? La modul cel mai simplu, e vorba nu de schimbat oamenii de jos, care încă mai au ceva suflet în ei, ascuns în adînc şi greu de ajuns la el, ci cei de „sus” care ne strîng de boaşe pînă ne ies ochii din cap şi ne fac să ne purtăm aiurea din disperare. Cînd se spune „să schimbăm lumea”, despre asta e vorba. Dar e mult, mult mai complicat de atît.
Da, oi fi având tu dreptatea ta dar nu despre asta vorbesc eu… ci despre schimbările noastre cu ale noastre, din noi, cele care am vrea să fie altfel…
Mi-a luat destul timp să mă accept aşa cum sînt. Nu mai am timp să mă schimb şi să mă accept din nou.
Şi oricum, n-am decît un defect: n-am nici o calitate! 😆
Parerea mea e ca e vorba de orgoliu -‘eu nu ma schimb, schimba’te tu’.
da, orgoliul e undeva pe primele trepte, e clar. ne supunem lui de multe ori chiar dacă am vrea să nu o facem…
pentru ca prosteste se aplica instinctuld e conservare! in subconstient nu se doreste recunoasterea greselii si nu pentru ca eroarea ar fi paguba cea mare la un comportament ori atitudine improprie, ci pentru ca vanitatea nu lasa egoul sa fie supus unei opinii care pune in dezavantaj! cine nu suporta ideea criticarii sale, in loc sa inteleaga a se preocupa permanent de a evolua in plan analitic si actional asa incat sa nu aiba supape prin care sa se strecoare critici, se limiteaza doar la aspectul anularii oricum a reactiilor din exterior.
păi ne e greu să recunoaștem că greșim dar uneori o facem chiar dacă asta presupune eforturi mari…
apoi, cred că ajungem cumva la un nivel de saturație chiar și în ceea ce privește evoluția personală și ne zicem că suntem bine așa cum suntem și de-acum e timpul celor din jur să facă eforturi…
nu te prea poti schimba pe tine insuti .. cam greu. mai bine ii schimbi pe ceilati
mai bine sau mai ușor? mai bine ar fi să ne schimbăm noi singuri în așa fel încât să ne fie bine fără să simțim nevoia ca cei din jur să fie altfel…
pai ne adaptam .. ce sa facem pana si platele se adapteaza la conditiile de mediu
are dreptate nenea rusul. este greu sa te schimbi, oricat de mult ai vrea, e extrem de greu sa treci de la ganduri negreu la ganduri pline de stelute roz si ponei. eu incerc sa ma schimb si nu pot, efectiv nu pot
da, știu bine ce zici… mă întreb și eu dacă ajunge să conștientizezi faptul că ceva nu e în regulă pentru a fi capabil de schimbare… dar nu cred că ajunge și timp să consider că nu e posibilă o schimbare fundamentală…
Comments are closed.