Fiesta, prima zi în imagini

Având în vedere faptul că nu mai există altceva zilele astea, că mă trezesc undeva după ora cinci, că sunt de la șase pe platforma aeroportului, că pun capul pe pernă cel mai repede la miezul nopții și între astea două ore mici e atât de multă alergătură, atât de multe de făcut, de văzut, de simțit și de trăit, nu-i de mirare faptul că nu prea mai am cuvinte la mine. Nu știu, or fi și ele epuizate, sau poate, prea sărace. Dar, clar, oricâte cuvinte aș căuta, ori câte aș folosi sau chiar inventa, nimic nu poate explica destul de clar, de real, senzația pe care o ai atunci când balonul se ridică de la pământ, când lași în urmă toate pentru a fi acolo, sus, unde e doar liniște, o adiere plăcută de vânt și niște senzații așa speciale.

Da, am avut ieri parte de primul meu zbor cu balonul, chiar unul special, de altfel, cu o echipă de cehi, oameni extrem de drăguți, deschiși și preocupați să îmi fie mie bine. A fost mult și, cum ziceam, nu găsesc acum cuvintele potrivite. Sunt, încă, mult prea adânc în miezul lucrurilor și așa voi mai fi, mâine seară Fiesta se încheie și, poate, voi putea pune atunci impresiile pe hârtie. Până în acel moment tot ce pot să fac e să las fotografiile să vorbească.