… cum altfel, când primești de la viață mai mult decât crezi că se poate?
Așa mi-a fost azi. Cu ciocolată fină, fină, fină. Cu biciclete și pedalat zeci de km. Cu Belgia spectaculoasă, natură superbă. Cu Andreea, un om frumos, unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut eu vreodată. Da, în toată viața mea!
Și, ahh, să vedeți cum o să-mi fie mâine…
0
7 comments
Da, da, da, Andreea e o oamă frumoasă! 😀
Distracţie plăcută şi ai grijă cu ciocolata, să nu faci diabet. Mai dă şi la duşmani! 😛
Huguleţ în dublu exemplar! 😉
Noroc că nu am dușmani, nu? Sau, cine știe? Că de-aia m-oi fi pricopsit cu o răceală zdravănă… și încă nici n-am ajuns acasă, să mă doftoricesc în mediul meu…
Nţ, nţ, nţ… de cîte ori ţi-am spus să nu mai mergi pe bicicletă cu picioarele desfăcute… 🙄 Uite, vezi, de-aia ai răcit! 😛
Of, pune mîna şi fă-te bine, că acuş vin baloanele peste tine! 😉
Belgia 🙂
Imi place tare mult titlul postarii tale, imi aminteste de film, care e ataaaaaaaaat de emotionant!
Bună, Oana, bine ai venit!
Și eu m-am gândit la film atunci și nu l-aș fi ales dacă cafeneaua aceea nu se numea așa. Filmul e emoționant, dar trist… ziua mea n-a fost așa…
Și Belgia e deosebită, mai ales pentru o iubitoare de biciclete, ca mine!
Caramel si cioco. Nici nu ma asteptam sa ai o zi proasta :))
Și să știi că nu-s chiar așa de mare fan, nici ciocolată, nici caramel. Doar că a fost așa, un tot frumos.
Comments are closed.