Despre Belgia, cu drag. A treia parte.

A treia parte din călătoria mea în Belgia e mai mult, de fapt, despre Olanda.
Duminica aceea, ultima din luna septembrie, a fost un fel de vis împlinit.
Am parcurs drumul din Olanda, Maastricht, până în Belgia, Liege, cu bicicleta.
Maastricht. Olanda. Andre Rieu.
Despre ce înseamnă pentru mine Andre Rieu, am mai scris pe-aici… despre faptul că muzica lui mi-e aproape de suflet, că acel concert de la Budapesta mi-a fost un dar aparte al vieții… se știe. Dar să ajung, așa, pe neașteptate, în orașul lui natal, să mă plimb, să pedalez pe acolo, pentru mine n-a fost puțin lucru. Cu atât mai mult cu cât am descoperit că e un loc absolut superb. Un oraș bijuterie. (că acolo s-a semnat Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană are mai puțină importanță pentru mine, ca și faptul că într-o tară protestantă e un oraș majoritar catolic, însă, că e singurul oraș din Olanda care a fost așezare romană îmi place, recunosc)
Toată ziua aceea a fost deosebită, oricum. Începând cu cel mai bun cappuccino băut și cu o porție zdravănă din minunăția de prăjitură făcută de Andreea (mno, nu mai știu cum se numește), continuând cu o raită prin marea piață duminicală din Liege (de unde mi-am luat prima mea pereche de cercei, ever, îi vedeți mai jos) care se întinde pe kilometri buni și găsești acolo de la vechituri întinse pe jos la brânzeturi de toate felurile și de la flori superbe la găini și alte tipuri de păsări…
În ziua aceea am pedalat pe cea mai frumoasă bicicletă. Bicicleta cea nouă a Andreei – una dintre acelea de care spunem mereu – ahh, uite o bicicletă adevărată. O Achielle clasică, elegantă, neagră (se știe că iubesc bicicletele negre!), grea pe măsura aerului ei aristocratic, înaltă, cu șa Brooks superbă, cu manșoane elegante, din piele, cu cadru robust dar feminin. Ce mai, o bijuterie pe două roți, și alea deosebite. O bicicletă demnă de marcajul pe care-l poartă – Cycle Chic, o bicicletă așa cum și sloganul firmei o zice – vintage & nostalgic bicycles, built to last longer!
Drumul până la Maastricht l-am făcut cu mașina (mulțumită lui Alex, iubitul Andreei, care ne-a dus, cu tot cu biciclete). Ne-am plimbat apoi pe străzi, printre terase pline de oameni ieșiți la o poveste într-o zi călduță de toamnă, pe arterele aglomerate ticsite cu magazine, prin piețe generoase, pășind prin istorie, una frumoasă, clar prietenoasă cu bicicletele (cum altfel, în Olanda?). Ne-am uitat la oameni, am pozat bicicliste, femei frumoase, chic, blonde, libere, am mâncat gauffre absolut delicioase (yummy!!!) în piața centrală Markt, ne-am zgâit la vitrine, și-am pedalat, mult și bine, pe drum spre casă. Prin sate de oameni înstăriți, cu case de-alea parcă decupate din reviste, cu peluze perfecte, cu străzi pavate, cu tihnă și bunăstare, apoi pe ravel (autostrada pentru biciclete, ce mai!) pe malul fluviului Maas (sau Meuse, știți că e cel mai vechi fluviu din lume?  izvorăște în Franța, traversează Olanda și Belgia și se varsă în Marea Nordului), pe sub poduri impresionante, mereu pe malul apei, drum întins care-ți dă o incredibilă senzație de libertate, ai sentimentul că ești în lumea în care mașini nu există, bicicletele fiind în rolurile principale în marea distribuție a vieții, din Olanda până în Belgia, am făcut cei aproximativ 30 kilometri în multe ore, tot pierzând vremea ici și colo… am ajuns acasă obosite și înfrigurate, dar cu o satisfacție în suflet, greu de explicat.
Despre acest traseu, cu detalii frumoase și poze impresionante care m-au făcut pe mine să visez și să-mi doresc să pedalez pe acolo (da, da, și-am și ajuns!!!) a scris și Andreea, mai demult, pe situl SkirtBike. Orice iubitor de mers pe bicicletă ar trebuie să facă o astfel de călătorie. Măcar o dată pe an, desigur. (și cum nu pot altfel decât să visez, eu deja-mi imaginez următoarea călătorie pe două roți…). Dar acum vă arăt poze, sunt prea frumoase și sunt doar câteva dintre multe, multe pe care le-am făcut acolo și care-mi bucură sufletul, alături de pachețelul cu amintiri pe care-l port mereu cu mine, în suflet.

A făcut Andreea niște farmece pe acolo și a amestecat o mână de ingrediente minune și-a ieșit o prăjitură delicioasă. Nu foarte dulce, cu ciocolată, cum altfel? Și-un cappuccino pe lângă, o dimineață belgiană superbă!

Piste de biciclete împresionante în Liege, pe apă…

Un colțișor din întinsa piață de duminică din Liege

Flori, multe flori la piață. Mie mi-au plăcut trandafirii ăștia roz a la SkirBike.

Străduța cu cele 374 trepte din Liege, unul dintre locurile cu care orașul se prezintă onorabil în fața turiștilor.

În Maastricht de-acum. Prima oară în Olanda. Primii cercei. Ever.

Început de toamnă olandeză. Cu biciclete și gauffre și stare de bine.

Primăria orașului Maastricht, în piața Markt. La oră fixă piața răsună în acorduri de muzică clasică…

Momentul roz din Maastricht, la un magazin de articole de croșetat unde mi-a plăcut să văd nebunia de culori de pe rafturi, să schimb câteva vorbe cu proprietara, o doamnă în vârstă care croșeta eșarfe în culorile naționale și era tare mândră de buticul ei colorat. Îmbrăcămintea bicicletei din fața magazinului era croșetată, făcută din ață…

Două biciclete „surori” pe pista de biciclete dintre Olanda și Belgia.

Una dintre casele de poveste din drumul nostru…

Pe drum de întoarcere, la asfințit, pe malul Maas-ului…

Liege, priveliște superbă, seara, la întoarcere.

Mulțumesc, Andreea. O dată, și încă o dată, și de multe ori. A fost minunat să fiu cu tine, să fiu acolo, Belgia e o mică perlă în buchetul meu de călătorii.

Despre Belgia, prima și a doua parte.