Mă întâlnesc în fiecare dimineaţă, în drum spre muncă, cu toamna.
E tot mai stăpână, e tot mai conştientă de drepturile ei şi le revendică.
Îşi pune amprenta asupra naturii. Şi asupra oamenilor. Acaparând.
Ea mă îmbie la melancolie. Eu mă feresc.
Ea mă învăluie în amintiri, în emoţii. Eu mă ascund.
Ea încearcă să îmi mângâie sufletul cu adieri călduţe, blânde. Eu mă tem.
Ea îmi vorbeşte despre sfârşituri care vin pentru a naşte noi începuturi. Eu tac.
Ea se străduieşte să mă înveţe să-i iubesc liniştile, şi dorurile. Eu mă prefac că n-o aud.
Nu, nu vreau s-o simt. Dar mă scurg încet, ca ea.
Să aveţi o zi frumoasă.
Cu mult soare în suflet.
Şi să nu vă temeţi, ca mine.
0
5 comments
[…] dictatura justiţiei, mirela, teo negură, tiberiu, meşterul manole, ioan usca, vizualw, ecoul tăcerilor, teacă, rabinu’, supravieţuitor Share this:TwitterFacebookLinkedInLike this:LikeBe the […]
teama e buna ca simtire, sinceritate si recunoasterea a ceva ce se doreste imbunatatit! contientizarea-i primul pas spre depasirea cevaului pe care-l simti mai putin dezirabil.
bine si iar bine! 🙂
in urme umbre pasii tai strabat aleile-nsorite, de raze alintata esti, in par adie vantul, te mai opresti, privesti, zambesti, apoi continui drumul …
http://www.youtube.com/watch?v=RO6K_5CZhAI
Off topic: în prima fotografie vedem o pistă de biciclete? 🙂
On topic: acum 8 ani toamna am petrecut-o între dacă îl iubeşti pe el atunci eu trebuie să renunţ la tine şi deja tristul, parcă anticipând catastrofa care urma să vină 18 luni mai târziu, cu cine te înlocuiesc eu?
Melancolie…
Comments are closed.