loredana

Se duce azi, pe aici, o bătălie strânsă a stihiilor naturii. Fenomene meteorologice periculoase, imediate, după cum se anunță din partea celor avizați. Frigul pare să devină conștient de faptul că i-a cam trecut vremea și-și dorește, desigur, plecarea cât mai…

M-ai rânduit printre învinși. Știu că nu-mi este dat nici să înving Și nici să ies din luptă. Mă voi cufunda în abis pentru ca să-i ating limitele. Am să joc jocul înfrângerii mele. Voi pune în joc tot ceea…

Mi-am dorit întotdeauna o fetiță. Toți cei care mă cunosc un pic dincolo de aparențe, știu acest lucru. Știu că acestă dorință a crescut odată cu mine, doar că într-un ritm mai alert, ca și Făt Frumos, într-o lună cât alții…

Prea e mohorâtă vremea pe aici, prin căsuța mea virtuală zilele astea așa că m-am gândit să o înveselesc un pic servindu-vă cu ceva bun (și frumos, desigur!). Chile. Mi-e greu și să localizez pe hartă țara asta. Noroc cu google,…

Știu, ne simțim așa de mult copleșiți de propriile probleme încât ajungem să nu mai vedem nimic în jurul nostru… de obicei așa se întâmplă, așa mi se întâmplă… uneori, mai ajunge câte una alta la mine și atunci… atunci chiar mă…

Eu n-am avut niciodată bunici. Cei care ar fi vrut – probabil – să ocupe posturile astea au murit înainte să poată să o facă iar cei care ar fi putut au ales să fie orice altceva dar nu bunici. Așa…

E inutil, spune Oana, să încerci să pari altceva decât ești. Și știu bine că așa și e. Îmi zic de multe ori – și chiar mă pregătesc s-o fac – că o să scriu posturi mai vesele, că o…

Câmpul Tineretului se numește locul în care mă aflu, loc în care am decis să vin, să-mi petrec câteva ore din duminica mea în singurătate. E mult spus câmp, e mai degrabă o bucată de teren în pantă, la poalele…

E o sâmbătă minunată de sfârșit de martie. E așa plăcut soarele de primăvară, e călduț, învăluind totul într-o îmbrățișare tandră, deloc sufocantă. Închid ochii și-mi întind leneș brațele în iarba ce s-a încăpățânat să rămână vie și sub presiunea înghețată a…

Mă simt, zilele astea, ca și copacul ăsta care tare mult mi-a plăcut. Deși e pustiit, golit de viață, își are crengile tot înspre cer îndreptate. E ca și cum ar avea certitudinea faptului că, cumva, cândva, va reveni la…