Știu, ne simțim așa de mult copleșiți de propriile probleme încât ajungem să nu mai vedem nimic în jurul nostru… de obicei așa se întâmplă, așa mi se întâmplă… uneori, mai ajunge câte una alta la mine și atunci… atunci chiar mă îngrozesc de cum merg lucrurile pe lumea asta…
Ce viața poate avea un om care își trăiește zilele pe holurile unui Mall? Și nu, nu vorbesc despre un om al străzii ci un om de la care te-ai aștepta la altceva (ei, da, știu, de ce ne-am aștepta ca lucrurile să fie în vreun fel anume în ceea ce-i privește pe alții?)… Câteva ore pe o canapea dintr-un colț al spațiului public, alte câteva ore pe o alta, în alt colț, încă unele petrecute lângă un telefon/player pus la încărcat într-una din prizele din perete. Și iar, tot așa, zi de zi. Până ai impresia că omul acela e acolo, împământenit. Cum se poate așa ceva? Ce te face să ajungi la așa ceva, unde te poate duce?
De ce-or fi mergând lucrurile așa de de-a-ndoaselea pe lumea asta?
0
Articol anterior
3 comments
Plictiseala, nefiind nevoiti sa faca ceva, banii le vin de la parinti, asa ca freaca menta ca sa le treaca zilele.
Nu, nu mă refeream la copii, tineri care-și pierd vremea prin Mall-uri. Acolo, da, e lipsă de activitate, plictiseală sau fiţe, clar. Ce ziceam eu se referea la oameni – şi sunt vreo doi pe care-i văd în fiecare zi – care, pur şi simplu, sunt pe holurile Mall-ului toată ziua. Dorm pe canapelele din hol. Da, un fel de oameni ai străzii… oameni ai Mall-ului…
[…] lili3d, ironic blonde, anastasia, schtiel, peter, zinnaida, alex, melly, androxa, loredana, denisa, cella, diverse, cammely, bineînţeles că şi pe teo negură, dar oricine altcineva […]
Comments are closed.