loredana

Cărări pietruite. Înălțimi. Efort. Frumusețe. Oboseală. Bucurie. Oameni faini. Timp petrecut într-un alt mod. O epuizare reconfortantă. Dincolo de iureșul și agitația vieții cotidiene. Cam asta înseamnă o tură pe munte. Rimetea. Alba. Colții Trascăului. Piatra Secuiului. Cetatea Colțești. Zilele trecute.…

Unii au carențe de calciu. Alții au carențe de fier. Sau de alte cine știe ce substanțe care le sunt necesare în organism. Pentru unii există un tip de suplimente, pentru alții, un altul. Unii își tratează carențele, alții le…

… în toată viața mea, aș putea zice. Dar desigur, asta nu înseamnă că-mi place toată lumea, sau că n-am resentimente, frustrări, strângeri de inimă când mă gândesc la anumiți oameni. Nu înseamnă că nu există oameni despre care chiar…

Mă gândesc că aș putea să joc un rol sau mai multe și să fiu mereu așa cum și-ar dori alții să fiu. Mi-ar și ieși, știu bine. Uneori aș confunda chiar rolurile cu realitatea, mi s-ar părea că sunt…

Uneori zborurile sunt (în)frânte. Și aripile rănite. Inima se face mică-n piept, de frică, de neresemnare, și tace. Însă speră. Că rănile se vindecă, că cicatricile ajung să nu mai doară. Că dorul de zbor rămâne viu și vine o…

M-am născut în Maramureș, dincolo de deal, în capitala Maramureșului istoric, orașul aflat acolo unde se agață harta în cui, Sighetu Marmației. Am crescut la bloc, printre betoane, într-o vreme în care viața la țară era încă autentică și știu…

Da, asta-mi doresc să fac, ca mamă, asta mă străduiesc. Să-l învăț pe Puști să zboare. Nu la propriu, deși, și-acolo, dacă-și va dori, voi fi alături de el să-l sprijin și să-l încurajez. Mi-ar fi drag să iubească zborul…

Uit lucrurile care mă bucură. De prea multe ori, pierdută în iureșul vieții, uit lucrurile care-mi picură entuziasm în vene, în suflet. Entuziasmul, acest drog atât de necesar, care pune lucrurile în mișcare, înspre creștere, care îmi oferă motivație și mă…

Discipolul spune:  ‘Sunt deznădăjduit. Ce ar trebui să fac?’ – ‘Încurajează pe alții‘, îi răspunde Maestrul. E ceea ce mi-a scris cineva, ca și comentariu, pe facebook, cu ceva vreme în urmă… Și apoi, tot la asta m-am gândit. Mi-am…

E gândul care-mi stăruie în minte zilele acestea. Nu scriu prea mult, poate e primăvara de vină pentru tăcerea strecurată din suflet în taste. Tac, însă vorbesc cu mine, cu florile care-au nins prin parcuri, cu oamenii asupra cărora nu-mi…