loredana

Am început ziua de duminică, 3 iulie, cu aripi în suflet. Am pus pe repeat piesa băieților de la Rolling Papers, care urmau să ne cânte în acea seară, la eveniment, și-am simțit că-mi curge prin vene poftă de viață,…

E cea mai grea întrebare. Să spui clar și fără urmă de îndoială de ce… orice. De ce simți, de ce visezi, de ce cauți, de ce ai nevoie, de ce dorești, de ce iubești, de ce urăști, de ce…

Haideți să vă spun o poveste. Reală, desigur. Skirtbike este o poveste frumoasă. Este despre de a milita pentru o schimbare în bine în lumea în care trăim, este despre oameni, despre apropiere, despre emoție. Este despre a încuraja și…

24 iunie. Am sărbătorit, cu fetele pe biciclete, al patrulea an la rând, Ziua IEI. Dar anul acesta a fost aparte pentru că am purtat ii cu adevărat spectaculoase, vechi, autentice, dintr-o colecție privată. Măriuca Verdeș, un om tare fain,…

Există oare ceva mai pașnic și mai perfect de frumos decât o dimineață devreme pe munte? E ora opt dimineața și în căldarea Iezer, Munții Rodnei, se aud doar susurul apei care curge la vale, păsărelele matinale și glasul gândurilor.…

Acum trei ani eram într-o călătorie absolut spectaculoasă. Țările Baltice, un pic de Finlanda, un pic de Danemarca, Suedia, Germania, Cehia… trăiam nopțile albe fabuloase, mă îndrăgosteam de castelul de la Schwerin și apoi zburam cu un pui de balon…

Mă înalț uneori. Îmi zic că pot să o fac, că are sens, că e ceva, acolo, mai sus, care mă cheamă, mă așteaptă, pregătit parcă special pentru mine. Și calc pe trepte presărate cu mărăcini ai temerilor și ai…

Iar e sentimentul acela fain care face să-mi curgă sânge mai roz prin vene. De la prea mult dulce o fi? Nu, e de la bucuria de-a organiza evenimentul acesta vesel și colorat și luminos și plin de bucurie. SkirtBike.…

Nu-i o întrebare ușoară, în contextul iureșului în care trec zilele, viața. Dar, ca exercițiu măcar, îmi zic că răspunsul ar trebui să vină simplu, fără prea multă analiză, dând frâu liber primului impuls, cam așa… Mă bucură sentimentul pe…

Deși nu recunosc mereu, e ceea ce mă caracterizează, ceea ce sunt. Așa simt. De parcă mi-aș purta inima pe dinafară, nici măcar nu în palme unde mai poate să fie protejată de intemperii cu ajutorul degetelor transformate-n acoperământ, ci…