Pare clișeic, o fi clișeic, dar numai pentru că folosim noi această sintagmă fără să-i dăm tărie, conținut. Dar cât de reală e în adevărul ei? Și cât de dureros, de trist, de vulnerabil? Că suntem numai niște pale de…
Dragoste
-
-
Doar privesc în urmă, la o distanță de mai mult de zece ani și încerc să răspund la o întrebare – ești aceeași de acum zece, paisprezece ani? De la o vârstă, e tot mai des privitul acesta peste umăr, spre…
-
Cât timp mai ai o poveste de spus și pe cineva să te asculte, trebuie să continui să o faci, mi-a spus cineva, cândva. Și simt că am de spus. Poate că-i haotic, poate că-i fără conținut, poate că-i de-a…
-
Filmul acesta m-a zguduit. Creația artistică e reușită, calitativ vorbind, personajului principal i se potrivește rolul ca o mănușă, expresia chipului lui exprimă extrem de multe, tăcerile lui sunt sugestive, scenele bine realizate, muzica intensă, scenele fierbinți… fierbinți. Dar filmul…
-
… despre mine. Mi s-a spus să fac un exercițiu și să scriu zece propoziții – deci nu doar cuvinte – pozitive despre mine. E lesne de înțeles că nu mi-a fost deloc ușor. Ăștia ca mine, autocritici până la…
-
… din viață. Știu că nu e totul alb sau negru. Mai știu și că îmi doresc de multe ori ca lucrurile să fie clar albe, sau clar negre, să nu rămână loc de multe interpretări, să nu fie loc…
-
zbor – oameni – drag – prieteni – copilărie – biciclete – tristețe – – dor – freamăt – blond – sentimente – primăvara – întrebări – – nesiguranță – harta – împlinire – muncă – ploaie – – munte…
-
… mi se spune. Adică, ai mult, dai mult? Ai puțin, dai puțin? Și asta-i tot ce intră în ecuație? Nu-mi pare că e așa. Cred că totul e adaptabil. Cred sincer că toți avem mult de dat. Că avem un…
-
Eu cred că avem, așa cum zice Paler în poemul Avem timp, chiar cred că avem timp cam pentru de toate. Sau, chiar dacă suntem mereu într-un iureș, pământul ne fuge de sub picioare și deadline-urile sunt cele care ne…
-
De fiecare dată când simt că nu mai am nici un punct de sprijin, mă închid într-o cochilie rece și tristă și stau cuibărită acolo, cu multă deznădejde în suflet, dar, în același timp, și cu o veșnică pâlpâire de…
