Viața prin ochii mei

… din viață. Știu că nu e totul alb sau negru. Mai știu și că îmi doresc de multe ori ca lucrurile să fie clar albe, sau clar negre, să nu rămână loc de multe interpretări, să nu fie loc…

zbor – oameni – drag – prieteni – copilărie – biciclete – tristețe – – dor – freamăt – blond – sentimente – primăvara – întrebări – – nesiguranță – harta – împlinire – muncă – ploaie – – munte…

… mi se spune. Adică, ai mult, dai mult? Ai puțin, dai puțin? Și asta-i tot ce intră în ecuație? Nu-mi pare că e așa. Cred că totul e adaptabil. Cred sincer că toți avem mult de dat. Că avem un…

Eu cred că avem, așa cum zice Paler în poemul Avem timp, chiar cred că avem timp cam pentru de toate. Sau, chiar dacă suntem mereu într-un iureș, pământul ne fuge de sub picioare și deadline-urile sunt cele care ne…

De fiecare dată când simt că nu mai am nici un punct de sprijin, mă închid într-o cochilie rece și tristă și stau cuibărită acolo, cu multă deznădejde în suflet, dar, în același timp, și cu o veșnică pâlpâire de…

Credeam că sunt o visătoare. Un om care desenează în cuvinte visuri și apoi se străduiește să le dea viață. Și, mai ales, îmi ziceam mereu că sunt o primăvăratică, că visurile mele înfloresc primăvara, revin și ele la viață,…

Toți. Că o recunoaștem sau nu, din asta trăim. Din dragul (paradoxal de potrivit joc de cuvinte – drag/drog) pe care-l primim de la alți oameni. În orice formă ar fi, mereu e loc în rezervorul de atenție, afecțiune, dragoste.…

Ne împăcăm mereu cu această sintagmă. Ne e și cruce, și salvare. O să fie cumva, ne zicem, chiar și atunci când nu vedem cum ar mai putea fi. Cum ar mai putea fi bine, desigur. Că altfel, nici nu…

… care e deja joi! – descopăr tot mai mult că muzica la pian îmi vibrează puternic în suflet zilele acestea, piesa Le mal du pays, a lui Franz Liszt, piesa leitmotiv din cartea pe care o citesc am citit-o, Haruki…