Că-l citesc pe Don Quijote v-am spus deja.
Cartea asta – care m-a prins şi mă bucur – mă amuză, stârneşte în mine admiraţie şi multă, multa tristeţe.
Episodul lui – celebrul – cu morile de vânt, n-a făcut decât să-mi demonstreze încă o dată că, ceea ce ne ţine în viaţă, sunt iluziile noastre. Crezurile pe care le avem. Încăpăţânarea cu care credem în visurile noastre, în luptele noastre. Chiar dacă, de multe ori, bătăliile noastre sunt încăierări cu mori de vânt…
Ce ar fi dacă ne-am pierde iluziile?
Să aveţi o zi frumoasă – o zi în care să vă simţiţi high, cum îmi spune mie cineva. Cu visuri ce luptă pentru a fi realizate şi nu se vor uitate prin sertare.
Să vă fie bine, bine de totului!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sZAcNu4kkog&feature=related]
0
Articol anterior
5 comments
lectura placuta a romanului, primul roman adevarat al modernitatii occidentale! Bine mai departe in tot ce-ti propui si te implici!
Multumesc. E, intr-adevar, o carte deosebita. Din punct de vedere scriitoricesc e, clar, o capodopera. Trebuie sa recunosc, insa, ca nu e tocmai usor de citit. Poate pentru abundenta de detalii, poate pentru modul de redare a unei alte epoci…
Bine si tie. Mult. 🙂
[…] de portativ, rokssana, rabinu’, încă un ipocrit, amalgammax, sfbacterie, pionezadintrefese, normalitatea anormală, băsărică, pinguinul furios, vultureşti, vis şi realitate, roxania Share […]
Pot infera cu maxima siguranta ca fara iluzie omul nu ar putea trai. Doar iluzia binelui te poate ajuta sa negi evidenta raului. Lectura placuta !
Iluzia binelui… cu asta ne hranim, nu-i asa? De asta avem nevoie mereu. Sa credem ca e bine, ca poate fi bine, ca meritam binele, ca putem sa-l dam mai departe…
Multumesc mult. Seara frumoasa.
Comments are closed.