Gând aiurea. 30.

Ce ne mai pricepem să zâmbim fals… cică salvăm aparenţele?!
Da’, până la urmă, de ce, pentru cine, pentru ce? Pentru ce ne prefacem că ne face plăcere să vedem pe cineva şi-i zâmbim larg când am vrea, de fapt, să-i întoarcem spatele? Pentru ce ne prefacem că conversaţia pe care o purtăm e super- extra interesantă când, de fapt, nu ne interesează deloc?
Zâmbim fals… mult şi prost. Ne prefacem că suntem altceva decât suntem şi uneori suntem atât de convingători încât ajungem să ne confundăm cu ceea ce afişăm.
Năluca superficialităţii ne înghite. Chiar aşa de mult ne lipseşte curajul de-a fi noi înşine?