Când îmi vine să înjur, tac!
Fi-ar sa fie!
Uneori as vrea sa dau cu lucruri de pamant!
Sau sa arunc cu vorbe care chiar sa loveasca, nu sa treaca pe langa.
Sa nu ma mai straduiesc sa controlez vulcanul ce mocneste in mine, sa nu mai cenzurez gandurile care se zbat sa scape din stransoarea mintii!
Sa improsc tot veninul de care sunt capabila. Si sa nici nu-mi pese.
” Nu face o prioritate din cineva pentru care esti doar o optiune! „ – de cand am citit fraza asta, cu ceva vreme in urma, imi tot bantuie-n creier. O alung, ca pe o musca deranjanta. Si revine, si revine, incapatanata, si urla in mine. Ma sufoca realitatea pe care-o simt in vorbele ei.
Fir-ar sa fie!
De ce naiba tocmai asta se intampla?
Ce mana nevazuta-si bate joc de noi aruncandu-ne chiar in astfel de situatii? Si, daca tot se intampla, de ce nu putem, macar, sa fim inconstienti si sa nu „vedem” ca suntem optiune si nu prioritate?
0
Articol anterior
15 comments
(imho) te inseli (mai exact refuzi sa accepti ceea ce simti) … si (cred ca) esti constienta de asta.
imi spui, te rog, ce inseamna imho? ” in opinia mea ” cumva?
cred ca raspunsul tau e pentru ceea ce am scris pe blogul de care amintesti mai jos, nu? (ca o paranteza iti voi spune ca, de fapt, nu eu sunt cea care refuza sa accepte ceea ce simte!)
ce-am scris aici, vroiam sa fie altceva… cumva o razvratire (inutila, clar!) impotriva gradului inegal de implicare a doua persoane intr-o relatie… indiferent de tipul relatiei…
imho = in my humble opinion
in caz c-am fost prea criptic inainte, citeste ce-am comentat la Mazgalica … ca dupa ce am comentat aici, acolo „Problema porneşte tot de la cuplul iniţial” m-a facut sa detaliez nitel … fondul problemelor fiind imho acelasi: definitii aiurea, adoptate in stilul tipic uman „copie conforma” (exista si un experiment cu copii si maimute, experiment in care maimuta ignora ritualul si ia bomboana … copilul insa respecta ritualul, chiar daca vede ca poate lua bomboana si fara ritual).
experientul de care zici ma duce cu gandul la o caracteristica de-a noastra, a oamenilor – mai degraba facem lucrurile intr-un mod complicat, decat intr-unul simplu…
ritualul tine de ratiune … si ratiune e atuul speciei in lupta pentru supravietuire. asa ca, nu „facem rau” cand respectam ritualul … ca ar fi stupid sa reinventeze fiecare pentru sine din nou roata. dar de aici, pana la a presupune ca TOTUL e „gata inventat” e cale lunga.
anyway, ziceam ca te inseli tocmai pentru ca cauti justificari (ca de exemplu textul ingrosat) pentru a nu face ceva … ceva ce faci pentru ca simti ca asa e ok.
daca ratiunea ne e atuu, ne e, cu siguranta, de multe ori, si piedica, si dusman! pana la urma, cu ce supravietuim, pentru ca avem ratiune, mai avantajos decat speciile ce n-au ratiune? oare nu e, tocmai din cauza asta, mai greu? pentru ca stim, pentru ca cunoastem, pentru ca putem gandi si alege, nu ne e existenta ingreunata?
nu stiu daca justificari caut… pun si eu intrebari (prostesti, de multe ori) asa, ca tot omu’, sa ma aflu in treaba pentru ca, clar, nu mai pot inventa roata, nu? 🙂
dar nu facem mereu lucrurile pentru ca asa simtim… sunt alte motive care ne imping de la spate…
Nu e certitudine, dar am inteles ca specialistii de la „Soulcare Cosmetics” lucreaza la un produs care o sa poata transforma optiunile in prioritati. Nu stiu daca o sa reuseasca, nu stiu cat o sa coste si nu stiu… cat o sa dureze efectul. Dar, cine stie, poate ai noroc!
🙂
da, clar!!! trebuie sa fiu atenta, sa nu pierd ocazia! multumesc de pont, e binevenit! cred totusi ca va fi o lupta crunta – intre optiuni, doar e ca la miss, numai una va urca pe primul loc in clasamentul prioritatilor…
Efectul… daca ai noroc de el, nici nu conteaza ca tine o clipa sau un an, nu crezi?
Nu, nu cred!
Cred ca asa gandeste un om inainte de a avea sansa sa traiasca clipa aia.
Dar bagi mana in foc ca dupa aia o sa gandesti la fel? Ca nu conteaza ca nu mai urmeaza alta? 🙂
De fapt… da, am si bagat deja mana in foc pentru ca vorbesc din punctul de vedere al unui om care a avut sansa sa traiasca clipa „aia”. Una pentru care am luptat luni de zile… si a venit si a trecut, ca n-a fost posibila oprirea timpului… si ceva s-a schimbat. pentru ca stiu c-am luat tot ce se putea lua, am primit tot ce puteam primi, acum nu pot nici sa mai sper sa urmeze alta… conteaza doar c-am avut „clipa” aia si asta. nimic din ce urmeaza, nu va putea schimba… deci? 🙂
Deci….da! 🙂
Stiu despre ce vorbesti si ai perfecta dreptate!
Cateva secunde pe care le visezi jumatate din viata pot fi hrana pentru suflet pentru cealalta jumatate 🙂
Din fericire, la mine au mai fost si altele, chiar daca relatia aceea s-a rupt…
Nu sunt de acord cu oamenii care te asigura ca nu poti iubi decat o data in viata cu adevarat. Si spun asta dupa 14 ani, in care am avut timp sa trec pe indelete prin toate etapele… Bine, mai putin aia in care tot ce o sa putem face o sa ne tinem de mana si sa ne amintim impreuna lucruri frumoase 🙂
Da, despre asta vorbesc…
In ceea ce priveste sentimentele nimeni nu te poate „asigura”, asta e cert. Si nici in „niciodata” n-ai cum sa crezi. Ca urmeaza „ceva” care sa fie mai mult, n-ai de unde stii in clipa prezenta. Cum nu stii daca ceea ce urmeaza e mai rau… in asta consta frumusetea necunoscutului viitor…
Oare, insa, nu ne amagim cu „hrana” aceea doar pentru ca nu suntem in stare sa ne procuram alta?
Finalul tau suna extrem de pitoresc… daca poti sa ajungi sa iti amintesti impreuna cu cineva de lucrurile frumoase… parc-a meritat, nu?
Tare citatul…si din pacate, adevarat graieste!
Mie mi se spune mereu ca totul se intampla cu un anumit rost… insa mi-e destul de greu sa le pricep, rosturile! Sau poate ma chinui prea mult sa le inteleg si-asa, le pierd esenta…
Nici nu conteaza, pana la urma, oricum, totul e asa cum e!
🙂
Comments are closed.