Handmade, cu drag…

by loredana
5 comments

… pentru mine!

Tuturor ne plac cadourile, cred că e absolut normal şi bănuiesc că nu există vreun om care să nu îşi dorească să primească daruri, cu atât mai mult atunci când e ziua lui de naştere.
Şi vreau să cred că pot, de-acolo, din hăul ăla în care mă tot zbat eu, să fiu recunoscătoare.

Şi sunt. Sunt recunoscătoare pentru toate gesturile care au fost făcute pentru mine zilele astea. Sunt recunoscătoare pentru cuvintele incredibil de calde şi de încărcate de drag ce mi-au poposit pe mail, pentru buchetul de flori ce-mi zâmbeşte din felicitarea nesemnată (de parcă aş putea vreodată să nu recunosc acel scris mărunt şi ordonat!) pe care am găsit-o, chiar de ziua mea, în cutia poştală, pentru cărţile cu Aventurile lui Habarnam de care ziceam că mi-e foarte dor şi le-am primit azi cu o emoţie copilărească, pentru toate urările pe care voi, prietenii (nu-i aşa că nu greşesc dacă vă numesc aşa?) mei din lumea asta virtuală mi le-aţi făcut, pentru cuvintele pe care puştiu´ mi le-a spus, aşa, pur şi simplu zâmbindu-mi, ˝mami, ce ochi frumoşi ai tu, albaştri!˝.

Şi sunt recunoscătoare. Pentru toate. Dar îi sunt azi, în mod special, recunoscătoare unei persoane. Unei femei care m-a făcut, din momentul în care am vorbit la telefon în urmă cu câteva zile şi până azi, când ne-am văzut, să simt că greşesc. Că greşesc izolându-mă. Că greşesc considerând că sunt singură. Şi m-a făcut să mă ruşinez, eu în mine, de mine, că, tot împiedicându-mă de iluziile-mi învăluite în amărăciune, nu mai reuşesc să văd lucrurile bune din viaţa mea. Şi tot plângând după oamenii care nu sunt, care nu pot fi, uit să-i mai apreciez pe cei care îmi sunt alături. Cei cărora le sunt dragă şi mă acceptă aşa cum sunt, cu toate ale mele.

Femeia asta îmi e prietenă. O admir de mult. De undeva de pe vremea când, proaspătă mămică a puştiului fiind, mă pierdeam la fiecare clipire mai rapidă de gene a piciului şi învăţam de la ea cum să merg cu bine mai departe. Şi mi-e dragă de mult. De când am înţeles că semănăm, că vorbim o limbă comună, că se zbat în noi doruri asemănătoare, că ne trăieşte amândurora, în suflete, o dorinţă de trăire adâncă, de viaţă. Femeia asta, mamă a doi copii minunaţi pe care-i iubeşte mai presus de orice şi pentru care e mereu dispusă să renunţe la sine, soţie şi om de carieră, îşi găseşte timp să dea naştere, prin degetele-i înzestrate cu-n talent frumos (sădit de-o pasiune, de-un dor al sufletului) şi-o răbdare şi-o îndemânare nesfârşite, unor mici minunăţii în care pune atât de mult drag încât e imposibil să nu ţi se lipească de suflet. (aici e căsuţa ei, handmadeexperience!)

În poza asta sunt lucrurile pe care ea le-a făcut. Pentru mine. Cu mâna ei. Cu sufletul ei. Şi le privesc, şi le mângâi şi înţeleg cu cât drag s-a ocupat de fiecare detaliu, cu câtă speranţă că îmi vor fi mie pe plac şi mă simt copleşită şi mi se umple sufletul de-un drag nesfârşit. Şi-mi tremură degetele pe tastatură şi nu găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt.

Cuvintele astea, pe care mi le-a scris pe medalion – with brave wings she flies – au răscolit adânc în mine. Mi-a spus azi că aşa mă vede ea pe mine. Curajoasă. Şi îndrăgostită de zbor. Şi m-am gândit că, dacă există şi doar un singur om pe lume care mă vede aşa nu am voie să mă las atât de ades purtată prin întunecimi. Că trebuie să lupt mai mult. Şi să mă ridic la înâlţimea cuvintelor ăstora, de care nu mă simt demnă.

Anca, îţi mulţumesc. Simt acum că, orice aş spune, e prea puţin, că îmi sunt prea sărace cuvintele şi aş vrea doar să poţi să vezi în mine. Să înţelegi. Mulţumesc.

0

S-ar putea să-ți placă și

5 comments

Ana Q. 17 ianuarie 2012 - 13:26

Vai, cat de frumos sunt lucrate!
Ce gest dragut…

0
Reply
frmshk 17 ianuarie 2012 - 19:05

Da, aşa e, e vorba, în primul rând, de gest. Şi apoi, oricum, tot procesul de la gând până la faptă, pentru mine spune enorm de multe. Acolo e valoarea, de fapt…

0
Reply
Intuneric 17 ianuarie 2012 - 15:22

No comment.
Ma dispera hand-made-urile.

0
Reply
frmshk 17 ianuarie 2012 - 19:04

No comment înseamnă doar no comment, nu? Pentru ce urmează ar trebui să ai şi o argumentaţie… 🙂
Oricum, dincolo de toate, gesturile în care un om pune extrem de mult suflet pentru un alt om, merită apreciere. Îndiferent dacă îţi place sau nu ceea ce a creat, nu?

0
Reply
Roșcata 18 ianuarie 2012 - 09:17

Foarte fain, sa il stapanesti cu placere :*

0
Reply

Lasă un comentariu