Jurnal din #drumulnostru (1)

by loredana
0 comment

Azi sunt 2 săptămâni de când ne-am mutat într-o dubă. Am pornit la drum vineri, a doua zi după ce-au început bombardamentele în Ucraina.

În 6 martie s-a făcut un an de la primul gând al drumului nostru. Multă a fost calea de la gând la faptă.

Planul este să ne ducem spre Asia, cât și cum o fi posibil, pe unde ni s-or deschide granițele și ne-o chema viața, fără destinații trasate clar, fără timp precis prestabilit.

Deocamdată, în două săptămâni, am trăit mai multe aventuri decât am parcurs kilometri. Acum suntem în sudul Bulgariei, azi, curând, trecem granița în Turcia, unde o să fim o vreme mai îndelungată.

Așadar, ce bifăm în timpul acesta, pe lângă anxietate privind situația actuală, pe lângă frustrare și tristețe pentru durerile pe care oameni nevinovați le trăiesc acum, pe lângă grija față de cei pe care îi știm în Ucraina și în Rusia, pe lângă întrebări fără răspuns în ceea ce privește viitorul…

  • mergem înainte pe #drumulnostru, alegem să privim cât putem cu încredere, tot ce o fi de trăit, să fim împreună și să luăm fiecare zi pas cu pas
  • după ce-am pornit, de abia am ajuns în județul Cluj, că am avut nevoie de ajutor mecanic pentru niște defecțiuni la mașină, rezolvat totul, noroc de oamenii potriviți ieșiți în cale
  • am primit și-un fel de avertisment gen măi, cum porniți la drum așa, ia ocupați-vă de de ceea ce e important, zis și făcut, câteva zile în Cluj, intervenții stomatologice la Orla, done într-un fel în care nici nu credeam, nici nu speram (poate o să scriu despre asta, o fi de folos și altor părinți)
  • într-o dimineață pe drum, într-un sat din sudul țării, unde am petrecut noaptea, un domn a venit să ne întrebe dacă avem nevoie de ceva și ne-a adus colaci și mere de la un parastas la care fusese
  • noroc de bunătate multă în toate zilele acestea, de la medicii stomatologi care-au venit sâmbăta la cabinet pentru noi sau ne-au răspuns la telefon duminica și până la casiera de la metrou în București, care ne-a urat să avem timp frumos în capitală, văzându-ne că nu suntem de-a locului
  • dimineața în care ne-am trezit la Mănăstirea Nicula a fost magică, caldă, soare minunat, călugării ne-au dat și făină – am vrut musai să fac waffles – și ne-au lăsat și să facem un duș în tihnă, într-o baie caldă
  • am trecut Dunărea cu bacul, la Călărași, împreună cu muuulte mașini din Ucraina, oameni care mergeau spre Bulgaria, Turcia
  • am văzut o parte de Dobrogea pe care n-o cunoșteam, de dincolo de Dunăre, cu niște peisaje frumoase tare, localități puține, sate parcă din alt secol, rupte de realitatea cotidiană
  • ne-am certat și ne-am împăcat la Vama Veche, pe-un vânt mai aspru chiar decât vorbele pe care nu știm să nu ni le-aruncăm unul altuia când luăm foc din te miri ce
  • la Balcic – frumos loc, tare mi-ar fi plăcut să-l văd acum 100 de ani – am dormit lângă Castelul Reginei Maria, pe malul mării turbate, grea noapte, nici Orla n-a putut să se odihnească, ce-i mami, de ce e marea așa de supărată?!
  • Peter s-a aruncat în valuri la Vama Veche – deh, câteva secunde, dar chiar și-așa, erau zero grade afară – și Orla a vrut musai să simtă și ea marea, măcar cu piciorușele, am lăsat-o, în Bulgaria și efectiv dansa de fericire când mie mi-era greu să stau afară și-n bocanci și înfofolită până-n gât
  • eu încă lupt cu anxietatea și teama de-a dormi într-un van, ce, credeați că nu mi-e frică? ba îmi e, dar nu mă las, uneori mi-e mai ușor, alteori mai greu, dorm destul de puțin și destul de agitat, sper să fie mai bine pe parcurs
  • am dormit în dubă până acum în fața casei în Baia Mare, și-n fața blocului la bunici în Sighetu Marmației, și la mănăstire, și pe străduțe în Cluj, și-n parcare la Kaufland în București, și pe malul mării în țară și-n Bulgaria
  • viața de zi cu zi în dubă e mult mai ușor de digerat decât am crezut, ne adaptăm la ce avem, de fapt, avem tot ce ne trebuie în spațiul ăsta mic de 3,5 pe 1,7 m în interior
  • ne descurcăm cu toate, cu dormitul și mâncatul, cu spălatul și jucatul, e cald noaptea înăuntru (mai puțin într-o noapte când n-a mers căldura și m-am bucurat când s-a făcut dimineață, la 10 grade înăuntru), doar frigul de-afară ne îngheață și din entuziasm uneori și tare aștept cu dor să ajungem undeva la mai cald un pic
  • e o învățare continuă, Peter e mereu cu beculețele aprinse, atent la semnele mașinii, Orla doar trăiește fiecare moment așa, cu totul, fără prea multe zbateri, eu printre ei, cu toate din capul meu, cam prea multe
  • poze fabuloase n-avem, doar așa, de oameni normali, și obosiți și stresați și bucuroși și temători, cu de toate, și-așa sunt și locurile prin care-am trecut până acum
  • și continuăm încercând să nu ne fie prea dor de ceea ce am lăsat în urmă (mai mult mie), reușind să vedem binele din viața noastră (mai mult el), înțelegând că acasă-i acolo unde suntem împreună, cum a zis Peter ieri

Pe Instagram la @peoplelovewandering am postat mai multe fotografii, dacă vreți să ne urmăriți, acolo ne găsiți mai des.

Să auzim de bine. De pace, mai mult decât orice, în vremurile astea.

Peter, Orla, Loredana & Pavel, casa noastră.
15+

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un comentariu