Pe repede înainte…

… se derulează filmul vieții mele zilele astea! Mă duc la birou, încerc să las toate celelalte la ușa lui, să mă concentrez la muncă, să fac treabă bună, să ajut la îndeplinirea unor visuri – ce altceva o fi munca într-o agenție de turism, dacă nu asta? -, să visez departe și să fiu totuși cu picioarele pe pământ.
Apoi, într-o altă dimensiune (bine, mult spus dar, na, sună așa aparte), văd și simt și trăiesc doar biciclete și evenimentul ăsta care urmează duminică îmi preocupă atât de mult mintea și sufletul încât nu simt nevoia să mănânc, să dorm, să gătesc, să lenevesc sau să-mi folosesc timpul făcând… nimic.
E mult, și e greu, și trebuie să-mi notez absolut totul pentru că mintea nu-mi mai stochează informațiile destul de precis și de limpede, simt de multe ori că-mi fuge pământul de sub picioare și nu găsesc punct de sprijin… mă pierd o clipă, mă simt copleșită, am sentimentul că e prea mult, mă pun jos, la propriu, închid ochii și las toate să se așeze. Sau, poate, țip – în mine, pe dinăuntru doar – plâng sau reacționez ciudat, aiurea, deplasat și-n toate felurile nepotrivite… și apoi mă ridic și merg mai departe. Uneori chiar cu mai multă determinare, cu mai mult entuziasm. Ce e foarte clar… e faptul că n-aș renunța pentru nimic în lume la perioada asta, așa absurd de plină cum e. Pentru că, deși uneori, de multe ori, aproape continuu, toate-s peste limite (oboseală, stres, surescitare etc), e bine. Că e viață. E viață plină, autentică, e viață așa cum îmi place la nebunie s-o simt. Trăind-o.
Așadar, mă pun la somn târziu în noapte, după ce bifez (aproape) tot de pe lista zilei, dorm buștean și totuși extrem de preocupată, mă trezesc dimineața devreme grăbită să notez în agendă un gând care-mi venise în minte peste noapte, despre un lucru pe care trebuia sau urmează să-l fac și e important să nu-l uit… și tot așa, trec zilele astea într-o viteză uluitoare… căci, da, timpul tace și trece…
Duminică e ediția a doua a SkirtBike Baia Mare. Am emoții, desigur, mi-e sufletul tot într-un iureș și tare sper să avem parte de vreme bună, de oameni frumoși și de-o zi reușită! Dar, să vedem, măcar știu că fac și am făcut cât am putut mai bine tot ceea ce ține de mine… și mă uit la tot ce-am pregătit pentru evenimentul ăsta și mă minunez. Și-mi zâmbesc uitându-mă în oglindă!
Și voi?