N-am să uit niciodată aniversarea aceasta, a celor 33 de ani.
Și nu pentru c-am făcut lucrurile alea speciale pe care mi le doream mult (și încă nici n-am apucat să vă povestesc despre călătoria mea de vis), nu pentru ceea ce-am primit – teancul de cărți de pe noptieră o să-mi fie lectură câteva luni – iar ceea ce fetele mele mi-au pregătit e cel mai perfect cadou posibil, făcut cu drag (da, da, e handmade!) și primit cu drag, cu o bucurie ce mi-a umplut la refuz sufletul și m-am simțit, o dată în plus, copleșită de ceea ce poate să fie, de ceea ce e.
Aniversarea aceasta e despre mine și despre oameni. Despre timp petrecut cu oameni deosebiți, apropiați, despre trăiri fabuloase împărțite cu oameni prietenoși și buni, despre gânduri transmise și primite cu drag – ei, da, să știți că plicurile încă sosesc!!! – despre sentiment de apropiere, de apreciere, de valoare, de drag, de bunătate, de implicare, de entuziasm! De viață, așa cum re(încep) să cred, să simt, că trebuie să fie!
Mi-e perioada – că nu s-a rezumat, nu se rezumă totul la o zi, cea de 14 ianuarie – plină, copleșitoare, frumoasă cum n-a mai fost de mulți, mulți ani de zile. Mi-aduc aminte, privind în urmă, de o singură zi de naștere care mi-a rămas așa, specială, în suflet. Cea în care am împlinit 21 de ani, studentă fiind, c-o petrecerea de cămin, cu multă lume, distracție, gălăgie și voie bună! Seninătate și bucurie de-aia tinerească, neatinsă de mâhnire sau amărăciune!
Ei, da! Sunt tare recunoscătoare pentru zilele astea și o să scriu despre fiecare în parte, să fie așa, ca o mărturie clară a acestei perioade, să am la ce să mă întorc când am să simt că gheața acestui echilibru de care mă agăț acum se rupe, că-i fragilă, o știu bine!
” Not all those who wander are lost.„- J.R.R. Tolkien, cum mi s-a scris pe-o carte. Așa e, rătăcesc. Dar nu-s pierdută!
Seară bună să aveți, oameni buni!
6 comments
Eu tot astept sa mai vina articole din astea, că și mie mi se pare fabuloasă perioada asta a ta! E din seria „mamă, vreau și io” :)) Te pup :*
Știi cum e, de fapt? Într-o parte ai aripi, în alta ceva te trage tare în jos… cumva, nu poate fi ok pe toate planurile, dar, pentru mine marea realizare e când pot să simt zborul, în ciuda a ceea ce mă afundă… și e bine, da! :*
Mami, vreau şi eu un cadou aşa ca în poză! Nu, nu o bluză cu baloane… vreau o blondă frumoasă! 😛 :))
Ei, na! Frumos e un cuvânt extrem de subiectiv… 🙂
Mă refer în primul rînd la frumosul interior. B-)
Am vazut deja bluza asta pe FB , o vad si aici si de cate ori o vad ,imi dau seama ca vreau si io una la fel…Sa o porti sanatoasa , si cand o imbraci , fa-ti poza , te rog….vreau sa vad cum se aseaza. 🙂