Schimbări…

Mă întreba, aici, Roşcăţica, dacă sunt adepta schimbărilor radicale. Şi m-am gândit atunci că am nevoie să fac o căutare, în memoria mea, şi a calculatorului, ca să pot exemplifica.
Cred că nu, nu sunt adeptă a schimbărilor, cred că îmi place ideea de statornicie dar… uneori, din varii motive, simt nevoia de ceva, altceva. Şi atunci, clar, schimbările n-au cum să fie altfel decât radicale. Indiferent că e vorba de frizură, stil vestimentar sau design ambiental (asta ca să înţelegeţi că mă apuc uneori şi întorc casa pe dos, din nevoia de nou)

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
În ceea ce priveşte frizura, asta e cea mai radicală schimbare, având în vedere că am fost/sunt, cam 90% din viaţă o purtătoare de păr lung şi eventual, mediu. Înainte să-l tund scurt, cum se vede în prima poză, făcută în vara lui 2006, îl aveam un pic mai lung decât e acum (cea de-a doua poză, din 15 ianuarie 2012), deci, foarte lung. A fost o schimbare radicală, mi-aduc aminte că nici măcar coafezei nu i s-a părut bună ideea mea dar n-am avut nici un regret, m-am simţit bine şi aşa. Da, de la un timp nu mai aveam răbdare şi-l vroiam iar lung… Cât despre culoare, deşi am cochetat o vreme, în timpuria mea tinereţe, cu un blond de-ăla nordic, care mi se pare mie şi acum minunat, mizez pe natural din comoditate, pur şi simplu.
Cam asta e cu schimbările, la mine.
La voi, cum e? Vă plac, aveţi nevoie de ele?