dor

Locul acesta virtual e al meu, despre mine. Despre mine așa cum sunt, despre o parte a mea care n-are loc altundeva, care n-are voie să stea în calea realității vieții de zi cu zi, când totul e un iureș…

E frig. Afară. Înlăuntrul meu ceva adie călduț, a tresărire veselă de viață. Pășesc tăcut, dar sufletul ar vrea să cânte. Pe note false, dar vii. Să cânte bucuria unei clipe, a unui zâmbet, a unei vorbe prețioase. Dansul sufletului…

… care e deja joi! – descopăr tot mai mult că muzica la pian îmi vibrează puternic în suflet zilele acestea, piesa Le mal du pays, a lui Franz Liszt, piesa leitmotiv din cartea pe care o citesc am citit-o, Haruki…

…. de copacii înfloriți și de mirosul de primăvară. Dar acesta-i un dor veșnic viu în mine. Și știu că inevitabil vine vremea lor. … de pedalat în soare. N-a fost chiar senin azi, ci aer rece și tare, însă…

Probabil că e o amprentă pe care-o port pe frunte. Sau un însemn făcut cu fierul roșu pe obraz. Sau poate e doar o cicatrice a sufletului vizibilă cu ochiul liber. Cine-o fi știind? Cert e faptul că mi se…

Și muntele mi-a dat. Chiar dacă seara târziu de-abia îmi târam picioarele pe treptele către casă, îmi simțeam pulsând tot sângele în vene, obrajii-mi ardeau de soare și vânt peste măsură, aveam o mare satisfacție. Fusese exact ceea ce-mi dorisem.…

Am venit să petrecem bucuria de-a fi – sunt cuvintele cu care a început aseară Grigore Leșe spectacolul pe care l-a susținut împreună cu maestrul Gheorghe Zamfir, pe-o coamă de deal, departe de aglomerația orașului, în curtea unei gospodării tradiționale…

Aceasta e senzația acestor zile. Că am nevoie de niște culoare. Nu știu dacă la propriu, sau mai mult simbolic, dar cred că simt nevoia de veselie simplă, de entuziasm. De culoare. Rătăcesc printre albume cu poze mai vechi, mi-aduc…

Zicea Liliana într-un articol, cu ceva vreme în urmă, despre faptul că o călătorie își are sensul, rostul, doar dacă drumurile duc apoi către un acasă al fiecăruia dintre noi. Că, altfel, doar rătăcești. Tind să-i dau dreptate acum, chiar…

Aș vrea tare mult să mă pot uita într-o oglindă a sinelui, clară și reală, fără farduri sau alte măști, să mă pot uita într-o oglindă pieziș la mine și să mă văd fără a-mi putea întoarce capul, nu mai…