… suntem noi. Nu perfecți, nu așa cum alții și-ar dori să fim, nu creionați după tipare, ci noi înșine. Când ai chef să-ți tragi o plapumă pe cap, să te ascunzi de lume, să te prefaci că n-auzi toate…
oameni
-
-
E o expresie pe care a folosit-o cineva, într-o discuție cu mine, acum muuult timp. Mi-a rămas în minte și-apoi mi s-a întipărit în suflet, vorbindu-mi, tot mai mult și mai clar, despre mine însămi. Despre oameni și relațiile cu…
-
N-am scris de multe zile. A trecut timpul într-un iureș și n-am găsit răgaz să mă așez în fața foii albe a ecranului, pentru nici unul dintre articolele pe care le aveam creionate în minte după întoarcerea din călătorie. Dar,…
-
Mă plimb zilele acestea printre oameni mulți, de toate felurile, culorile, etniile și-așa mai departe. Oameni și oameni și oameni. Și mă gândesc, asta fac eu cel mai mult, desigur. Gândesc, analizez, mă întreb, problematizez. Mă gândesc la oamenii care…
-
2015 n-a fost cel mai rău an. Dar n-a fost nici un an ușor. Privind spre el, mă împiedic de-o senzație de apăsare. De tristețe multă, de afundare, de lacrimi și suferință adâncă. Și-n același timp, îmi dau seama că…
-
Se împlinesc azi cinci ani de când scriu pe blogul acesta, cinci ani de când sunt extrem de loială acestui jurnal public. L-am început într-o zi de unu ianuarie, dorindu-mi să fie un drum nou, mai limpede, mai asumat. Și-a…
-
În fiecare an pare să fie ultimul dintre goals-urile pe care ni le stabilim și cu care, parcă, ne dăm examenul referitor la indicatorii îndepliniți în anul care tocmai se încheie. Să fim fericiți. De Crăciun. Mai mult decât în toate…
-
Scriu cu emoție, despre emoție, trăiri și de-astea, de-ale sufletului, mai mult decât de-ale rațiunii. E drept, de multe ori las să iasă la iveală tristețe și nesiguranțe, că asta sunt, un om al trăirilor și nu mă scuz pentru…
-
… dar nu banală. Ultima zi de toamnă. Lapoviță. Prima zi în care mașina mi-e ninsă, în anul acesta. Trebuie să pornesc la drum lung, doar Puștiul și cu mine, și inima mi se strânge. Nu-mi place să conduc pe…
-
Pe Ioana, Prințesa Urbană, o știu de mulți ani, le-am cam pierdut numărul deși am încercat ieri să-mi dau seama cam în ce perioadă am început să citesc ceea ce scrie. N-am reușit, m-am oprit undeva prin 2008 când ea…
