Azi e ziua în care am donat pentru prima oară sânge. B3 negativ, aproape jumătate de litru, pentru cine-o fi de folos.
Nu, nu am un spirit civic prea dezvoltat. E drept, nu rămân indiferentă la cei din jur și încerc să ajut – nici pe jumătate din cât aș putea, știu – să privesc în jur și să fiu acolo pentru alții. Dar nu, nu aș putea spune că am un simț civic prea viu, mai degrabă mă caracterizează delăsarea, amânarea, decât determinarea. Nu-i de laudă, dar e adevărat și prefer să nu mă ascund, nu față de mine.
Mi-am dorit de mult să ajung la centru de transfuzii, dar nu am făcut-o. Lipsă de timp. Teamă. Nu de durere, de necunoscut, poate. Nemotivarea. Neobligativitatea. Mda. Toate, scuze care mă mențin într-un spațiu limitat de confort psihic personal. De ce să ies de acolo?
Uneori simt că trebuie să o fac. Ca și aseară, târziu, când mi-am zis că dimineață asta voi face, voi merge să donez sânge. Și m-am dus. Și n-a fost cum mă așteptam… disconfortul s-a datorat timpului mare, două ore, pe care l-am petrecut acolo, așteptând. Deh, era lume multă, mâine e Ziua Mondială a donatorului de sânge. Altfel, procedura total neinvazivă, nedureroasă și destul de rapidă. Vreo șapte minute, așa. Și poate sângele acela o să fie de folos cuiva care va avea nevoie. Că în timp ce mi se scurgea din vene la asta mă gândeam. Puștiul meu, cu grupa lui rară de sânge, AB4 negativ, cu posibilitate unică (sau nu???) de-a primi sânge de la acceași grupă doar… cum ar fi să nu fie de la cine să primească? Mai ales că eu nu-i pot fi de folos?! Mi s-a strâns sufletul la gândul ăsta și l-am alungat repede, ce-i drept. Dar tot realitate e.
Altfel, sunt zile sau momente când înțeleg că oricât mi-aș plânge de milă, oricât m-aș lăsa să mă afund, să stau și să aștept, să irosesc zile netrăindu-le, tot mie-mi revine sarcina de-a… face ceva. Orice. Nimeni nu va face în locul meu. Nu îmi va rezolva problemele, nu-mi va turna entuziasm și încredere în vene. Și-atunci mă scutur și caut capătul lucrurilor, să fac ceva. Pași mici, poate inutili, că, cine știe, o furtună o să mă doboare iar, curând… dar, totuși, măcar momentele alea există. Și mă simt așa, ca revenind dintr-un somn adânc, cumva buimăcită, dar dornică să schimb ceva. Să fie senin.
Și poate că toate cele pe care le numesc, amar, surogate, sunt, de fapt, bucăți de realitate, nu falsuri. Și sunt câteva, zilele acestea, de care trebuie să mă ocup.
10 comments
Poate mă înşeală memoria, dar din cîte ştiu grupa 0 e donator universal iar AB e primitor universal. Să se fi schimbat ceva între timp…?
Şi doar aşa, pentru corectitudine: există două sisteme diferite de notare a grupelor sanguine – una foloseşte cifrele 1,2,3,4 iar cealaltă 0,A,B,AB. Pentru compatibilitate sau doar din comoditate, la noi se utilizează ambele sisteme simultan, însă în alte ţări se utilizează strict unul dintre ele, după tradiţie. Aşadar, pentru exemplificare, tu vei spune despre tine că ai fie ‘B negativ’ fie ‘3 negativ’. 😉
Şi eu cred că am tot AB/4, cel puţin aşa îmi amintesc vag. Numai că sînge abia am pentru mine, darămite să mai dau şi altora. Şi-n plus, nu cred că ar vrea cineva sînge de la un nebun ca mine. =))
mno, citesc pe aici și zău dacă înțeleg – http://ro.wikipedia.org/wiki/Grup%C4%83_sanguin%C4%83
plus că, deh, m-am bazat pe ce mi s-a spus mai mult decât pe ceea ce ar trebui să știu… la nașterea lui,de exemplu, sau de către un asistent, azi… mă simt un pic prinsă la colț, dar am să studiez…
oricum, cred că dacă putem, tre să facem și treaba asta…
Păi ce scrie în Wiki e cam ce am spus şi eu, fără părţile alea mult prea tehnice (şi acolo au folosit cifre romane care nu prea-mi plac şi generează confuzie). Deci teoretic, un om cu grupa AB/4 poate primi sînge de la orice altă grupă şi poate dona numai pentru grupa AB/4. Un om cu grupa 0/1 poate primi numai de la grupa 0/1 dar poate dona pentru orice altă grupă. Deci Puştiul nu ar avea de ce să-şi facă probleme. Dar mai bine ar fi să nu aibă niciodată nevoie de transfuzii – bat în lemn!
Logic şi corect ar fi ca fiecare să facă ceea ce poate, fără a fi forţat să facă mai mult sau altceva. A ajuta pe cineva e un gest de bunăvoinţă şi dacă nu e făcut benevol nu mai oferă nici un fel de satisfacţii, ba dimpotrivă.
Sper că eşti (mai) bine acum după operaţiunea de mai sus care zice-se că e benefică şi donatorului. La mine e greu să scurgi şi o sticluţă de-aia mică-mică, că parcă se pune creieru’ împotrivă şi blochează „zeama” pe traseu. 😀 Dar de-aş putea, crezi că m-ar supăra o friptură „după”…?! :))
da, sunt ok, n-au fost efecte secundare… sau poate niște chef de somn suplimentar. altfel, niște vin și sângele se reface. oricum era de-ăla nebun, cum zici tu… :))
Îţi dai seama că acu’ am rămas setat pe friptură şi vin! =P~ Da’ las’ c-a fost bună şi ciorba cu mămăligă. :))
Nu ştiu de ce am senzaţia că la tine sîngele ăla „înnebuneşte” mult prea rapid ca să-l „stingi” cu o donare. :-”
Fie-ţi weekend-ul pe plac! 😉
Loredana, sper sa citesti asta la timp, e o fetita nou-nascuta care are nevoie de sange b3 negativ, te rog suna la numarul 0741 864 495 sau 0765 262 424. te rog suna si ajuta-i, abia am citit anuntul recent pus de tatal ei, mama ei a murit acum o saptamana. Eu nu ii pot ajuta pentru ca am b3 pozitiv, dar tu poti, am avut noroc sa te gasesc cand citeam despre grupa b3 negativ.
Bună, Carmen… dincolo de faptul că eu tocmai am donat sânge acum două săptămâni pentru parașutistul Adrian Constandache care a căzut la Clinceni… am făcut un pic de search pe internet și îmi apare anunțul de care spui tu că ar fi din luna ianuarie… Nu am încredere în toate aceste anunțuri postate pa facebook, însă dacă e vorba de un ajutor real care e necesar și pe care-l pot da, mă străduiesc.
Așa este, Loredana. Sunt clar bucăți de realitate, nu falsuri, ori surogate cum le-am numit nu demult…
Mi-am dat și eu seama de teribila greșeală de a le considera așa… am primit o lecție usturătoare, dar de acum, le voi trăi pe toate… așa cum vin, așa cum îmi sunt – fragmente de viață.
E bine că ai donat! Va fi de folos cuiva.
Oanaaa!!!! Ce, cum, când, unde? Etc… Cum, cum, cum? Ufff, oricum… să fie de bine. De cel mai bine!!! Te pup cu drag și bucurie!!! Și vin să spui detalii, stai că nu scapi ușor… :*
Nu e așa de bine, Loredana…nu e nici fff grav, dar nici bine nu-i.
Am greșit considerând toate fragmentele, etapele, momentele de viață drept surogat ori aparență. Știi tu că spuneam eu nu demult la cafeaua cu scorțișoară din centru, acea dragoste (teroretic) împlinitoare, așa-și-pe-dincolo, cea mai cea etc…și că restul ar fi doar surogat, ori balast care să completeze goluri… Nu e așa. Nu e așa deloc.
Îmi pare rău că am stat în greșeala asta atâta timp, atâția ani… Viața n-a trecut pe lângă mine, pe lângă noi. Ci am trăit-o. Așa cum a fost. Cum este. Reală, mai plină, mai pustie, dar a noastră. Deloc surogat.
Te îmbrățișez și îți doresc clipe senine – multe și cu miez. Și cu amintiri frumoase pentru vremea când vei fi mai bătrânică 🙂
Comments are closed.