De dimineaţă bună. 25.

” Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă ” – zice Old, tipu’ care ştie…
Aşa o fi, nu-l contrazic azi.
Dar… o fi suficient să primim ceea ce ni se dă, să ne bucurăm că existăm, că putem umbla prin lume, printre oameni, că ne putem umple plămânii cu aer curat – sau cum o fi – că putem să zâmbim şi să vedem frumosul din jurul nostru? Sau o fi necesar să ne aducem aportul propriu, să tragem noi înşine de frâiele propriei vieţi şi s-o dirijăm înspre ceea ce ne-am dori să trăim, să experimentăm, să cunoaştem? Şi, în plus, să putem să jonglăm cu viaţa, să fim capabili să ne ferim de ceea ce ne-ar putea răni, să putem să primim loviturile inevitabile cu încrederea că acestea, chiar dacă ne vor face să ne înclinăm, nu ne vor doborî?
Deci, până la urmă, o zi bună, ce înseamnă? Ce înseamnă, pentru voi, o zi bună? E o zi în care grijile vă ocolesc? O zi în care vă treziţi odihniţi şi încărcaţi cu energie? E o zi în care aveţi parte de bucurii neaşteptate? În care vă merge bine la muncă? O zi cu satisfacţii materiale? Sau o zi în care vă simţiţi iubiţi? Ce vă face vouă o zi să vă fie bună?
Să aveţi o zi aşa cum vă doriţi. Nimic mai puţin.
Să vă fie bine!