Săptămâna aceasta am citit multe articole frumoase, deosebite, în online și e musai să vi le arăt și vouă!
Am simțit nevoia să citesc câte ceva despre o altfel de lume. Despre Tibet. Și ceea ce-am găsit pe ici-colo.ro mi-a plăcut tare mult. Un articol despre noul Tibet – Dharamshala. Nu știu dacă eu voi fi vreodată, chiar de-ar fi să ajung pe acolo, capabilă să înțeleg încărcătura spirituală, profunzimea… dar, cu siguranță, o admir.
În aceeași ordine de idei, am citit un articol despre Japonia, unul foarte bine detaliat, cu explicații clare, juste și numai bune de încurajat vizite în Țara Soarelui Răsare, parcă, dintr-o dată, mult mai puțin inaccesibilă decât părea. Da, mi-ar plăcea să vizitez Japonia. Mult.
Ioana a scris zilele trecute un post pe care, cred, ar trebui să îl citească fiecare părinte. Nu a descoperit o nouă roată, nici n-a inventat modelul părintelui perfect, dar spune lucrurile atât de simplu și de clar, atât de plin de suflet, n-are cum să nu miște ceva în tine. Da, fiecare copil are nevoie exact de ceea ce spune ea acolo.
Cam atât de idealistă sunt și așa mi-aș dori eu, din suflet, să fie o prietenie. Nimic mai puțin. Destul de absurd, nu-i așa? În lumea în care trăim, să fii atât de deschis, de loial, de prezent pentru o altă persoană, pare imposibil. Și totuși, mă încăpățânez să cred că e posibil.
Mira a scris despre experiența ei la Balloon Fiesta mult mai frumos decât eu însămi aș fi putut să o fac. Cu suflet, cu dor și drag de lumea asta, cu poze frumoase, exact așa cum a simțit – minunat.
Eu visez, ce altceva?
De prin alte case (5)
De prin alte case (4)
De prin alte case (3)
De prin alte case (2)
De prin alte case (1)
7 comments
Citeam acum cîteva minute în mail, într-un comentariu al cuiva pe alt blog, că tinereţea nu se măsoară în ani ci în visuri încă neîmplinite.
Dacă-i aşa, eu sînt deja bătrîn, dar tu… tu eşti tînără şi ambiţioasă, mai ai atît de multe de făcut, de văzut, de simţit… pentru care îţi urez multă baftă! 😎 Huguleţ! 😉
Tânără zici? Ehh… Motivația, aceea lipsește, de cele mai multe ori…
Motivaţia aceea nu lipseşte ci ţi-e frică de ea. Ţi-e frică de ceea ce va fi altfel decît a fost odată. Dar nu va fi altfel la modul absolut… 😉
eu cred ca da, vei fi capabila sa intelegi; tocmai pentru ca te indoiesti, Frumușico 🙂
in schimb as paria ca vor avea probleme exact cei care nu se indoiesc…
multumesc si eu
Bună, Lucian. Mulțumescmult, pentru prezență, pentru comentariu.
Cred că e în firea lucrurilor să te îndoiești, să îți pui întrebări. Doar că… e totul bine cât nu ajungi într-o altă extremă…
Cum ziceam și la tine, chiar sper să fiu în stare să învăț din experiențe ale altor oameni, oameni ca tine, de exemplu… 🙂
M-a prins mult şi bine lumea asta şi este minunat că o am acum în viaţa mea şi sper să mă bucur şi mai departe de ea. Într-o bună, mare măsură, tu ai reactivat în mine povestea asta a zborului… Şi totul a pornit de la o întâlnire într-o cafenea din centrul vechi al Bucureştiului, într-un început de primăvară. Fără să ştiu atunci, au fost multe începuturi frumoase…
Ce frumos ai spus! Tare mulțumesc, Mira, pentru ziua aceea, în cafeneaua bucureșteană, pentru zilele ce-au urmat, pentru toată apropierea asta! La cât mai mult zbor!
Comments are closed.