Esența.

Ești cea mai bună mamă. Ești draga mea. Hai să îți dau un pupic. Ești genială. Ce bine ne distrăm noi. Ce frumoasă ești, mami, cu fustiță. O să visez cu tine. Mami, eu sunt prințul tău. Și alte de-astea, multe. Când îi sunt lucrurile pe plac. Când simte nevoia să arate că e mulțumit. O avalanșă de drag revarsă peste tot în jur.

Azi, în parc, am luat-o de la capăt cu mersul pe bicicletă. Și a trecut la nivelul următor, nu mai are nevoie de ajutor pentru pornire, ba chiar a exersat și abordarea curbelor. A pedalat mai mult decât mine și n-a mai vrut să ne oprim. Oamenii îl tot felicitau și el îmi striga, de departe – mami, mi-a zis bravo, mami – și oamenii zâmbeau și se dădeau la o parte când el, pe post de claxon, le striga, din spate – aveeeeți grijăăă – de parcă, toate trebuiau să stea în loc și să se mire de reușita lui.

Entuziasmul, bucuria și energia lui nu mai lasă loc de nimic altceva, acaparează, copleșește. Și nici nu trebuie.