Fericire sau stare de bine?

E greu de definit fericirea. Poate pentru că nu reuşim să o percepem în starea ei simplă, profundă. Poate, pentru că, căutând-o cu prea multă ardoare nu reuşim decât s-o înlocuim cu diverse surogate menite să-i ţină locul.
Fericirea, clar, nu vine din lucruri materiale. Nu se măsoară după numărul de trandafiri dintr-un buchet, nu creşte proporţional cu sedinţele de cumpărături făcute, nici nu vine din grosul portofelului sau al contului bancar. Da, desigur, acestea sunt lucruri care ne trebuiesc. Lucruri care satisfac nevoi. Unele din multele pe care le avem. Sunt lucruri care, satisfăcând o nevoie, ne dau o stare de bine. Stări de bine care creează încredere, siguranţă.
Eu cred că fericirea nu poate veni decât de la oameni. De la suflet la suflet. De la părtăşia trăirilor. Nu cred/ nu mai cred în fericire eternă. În „pentru totdeauna”. Cred doar în clipe. În clipe de viaţă de copleşitoare fericire. Clipe care trec. Care te îmbogăţesc dacă ai norocul să le trăieşti, dacă ai capacitatea de-a le primi şi înţelege, clipe de fericire a căror parfum te însoţeşte mult timp după ce-au trecut. Pentru că trec, asta e clar. Aici nu ştiu să spun ce e de vină. Nevoia de veşnică schimbare, atracţia faţă de necunoscut, factorii externi… Cert e faptul că văd fericirea ca pe o stare de moment.
Cred că, în esenţă, ar trebui să fim fericiţi iubind. Că iubirea e cea care ar trebui să ne împlinească însă asta nu se întâmplă întotdeauna. Poate că nu ştim să iubim, poate nu e vorba doar de noi ci de un ansamblu de elemente, poate nu ne e dat tuturor să trăim o iubire care să fie reţeta perfectă a fericirii, poate… Cine ştie?
Unele lucruri ne bucură, altele ne dau o stare de bine pe care o percepem ca fiind fericire. Poate că aşa şi e. Şi, până la urmă, sunt atât de multe lucruri care ne pot umple sufletul cu sentiment de fericire. Joaca vesela a unui puşti sănătos, îmbrăţişarea puternică a unui prieten prin care-ţi spune „sunt aici”, gândurile bune ale unui om drag de departe, etc.
Ce ne rămâne e să ne hrănim din bucuria clipelor pe care avem puterea şi posibilitatea să le trăim. Se zice că trebuie să ne bucurăm de ceea ce putem avea şi trăi şi nu să plângem după ce nu avem. Aşa o fi, probabil. Că nu e uşor, e clar.
Ce vă face pe voi fericiţi? Sau ce vă dă o stare de bine?