O zi perfectă?

După o noapte în care am privit, timp îndelungat, un cer pictat maiestuos cu stele, atât de multe, atât de strălucitoare, pe cât de fascinante, pe atât de îndepărtate, am urmărit câteva care și-au trasat fulgerător drum spre nicăieri – nici nu știam că, atunci când vezi o stea căzătoare, trebuie să-ți pui o dorință – m-am trezit aproape de amiaza unei zile de vară, într-un hamac – da, da, pentru prima oară – într-un colț frumos de lume, departe de arșița betoanelor și de gălăgia orașului. Un loc în care, inevitabil, gândurile care dau târcoale sunt existențiale, întrebările sunt profunde și, totuși, percepția lumii e una, deși nostalgică și serioasă, plăcută. E atâta liniște și atâta pace în natura din jur și lucrurile par să fie, toate, așezate fiecare la locui ei, armonizându-se într-un tot firesc încât nu pot să nu mă gândesc că, oricât de mult am simți că pierdem în bătăliile vieții suntem, de fapt, doar existând, câștigători.

Minunea de-a fi… e totuși, o minune, să poți să fii. Să vezi, să auzi, să simți, să înțelegi… să admiri, să te bucuri. Da, să te bucuri… se pare că nu e un dat, nu e o caracteristică pe care-o purtăm în noi, inevitabil, e, mai degrabă, ceva ce se învață…
Oricum, privesc în jur și vreau să văd partea aia bună a vieții… mă uit la mine, la viața mea, și vreau să fiu în stare să apreciez toate acele lucruri care sunt frumoase și de care am parte, să am puterea să mă bucur de ceea ce e, uitând să mai plâng după ce nu poate fi…
Pentru voi, cum ar arăta duminica perfectă? Eu n-aș putea s-o definesc (cel puțin, nu acum, când mi-e dor de Puștiul care-i la bunici, când simt că ceea ce-ar conta mai mult nu e, când, deși calm și liniște, furtuni interioare-mi dau târcoale). Apropo de perfecțiune… credeți că se pot așeza lucrurile în așa fel, că o zi poate fi trăită într-un asemenea fel încât să putem decreta, clar, fără stat pe gânduri – am avut o zi perfectă!? Sau e vorba doar de momente, de trăiri punctuale? Aveți, dacă priviți în trecut, o zi la care să vă întoarceți și să spuneți că a fost perfectă, nu i-a lipsit absolut nimic?