Viața prin ochii mei

Locul acesta virtual e al meu, despre mine. Despre mine așa cum sunt, despre o parte a mea care n-are loc altundeva, care n-are voie să stea în calea realității vieții de zi cu zi, când totul e un iureș…

E frig. Afară. Înlăuntrul meu ceva adie călduț, a tresărire veselă de viață. Pășesc tăcut, dar sufletul ar vrea să cânte. Pe note false, dar vii. Să cânte bucuria unei clipe, a unui zâmbet, a unei vorbe prețioase. Dansul sufletului…

E cuvântul de ordine al zilelor acestora. În asentimentul meu, iarna-și poartă ultimele bătălii, cu dinții încleștați a împotrivire față de vremea prea caldă pentru un final de februarie. Inconfortabil. Cât din timpul vieții noastre ni-l petrecem așa, într-o stare…

Tot un act de curaj e și să spui nu. Să spui nu pot sau, chiar mai mult, să spui nu vreau. Nu vreau să continui o relație, un job, o situație care nu-mi dă o stare de confort emoțional,…

Duminica dimineața îmi place să răsfoiesc internetul. Relaxat, fără vreo țintă anume, să am senzația că timpul se scurge într-un ritm încetinit. Să am alături o cafea cu lapte mult, să fie liniște și soare, dacă se poate. Dacă nu,…

Încrederea în oameni. Nu se câștigă, doar se pierde. Inițial, oamenii care se apropie de mine, cei pe care-i las să se apropie, beneficiază, la pachet, de încredere și deschidere din partea mea. Dacă las un om să se apropie,…

Se împlinește tocmai o lună de când am pornit în călătoria noastră de iarnă. Ceea ce citisem înainte de-a pleca de-acasă m-a pus pe gânduri și m-a îngrijorat puțin, pentru faptul că urma să călătoresc singură cu un copil de…

– e februarie, luna care-mi place cel mai puțin din întreg anul, însă, nu știu cum, acest februarie-l simt doar ca pe o trecere simplă către primăvară. o fi și vremea de-afară de vină pentru senzația asta, că, dacă vin…

Mă plimbam aseară, singură, pe străzi aglomerate de București primăvăratic și zâmbeam. Câțiva oameni au întors capul după mine, le-o fi părând ciudat ca o fată să râdă singură… la un moment dat, îi cumpărasem unei prietene un buchețel de…

Un strop de umor neașteptat de negru al Puștiului de șapte ani, numai bun de descrețit frunțile serioase de adulți. În călătoria noastră în Italia, la Herculaneum, un orășel distrus de Vezuviu în anul 79, în același timp cu dezastrul…