Viața prin ochii mei

… suntem noi. Nu perfecți, nu așa cum alții și-ar dori să fim, nu creionați după tipare, ci noi înșine. Când ai chef să-ți tragi o plapumă pe cap, să te ascunzi de lume, să te prefaci că n-auzi toate…

Margherita, pizza inventată la sfârșit de secol nouăsprezece, în culorile Italiei, roșu, alb și verde, roșii, mozzarella și busuioc, ne-am dat întâlnire cu ea la ea acasă, la Napoli, în două dintre cele mai cunoscute pizzerii ale orașului. Ambele experiențe…

E o expresie pe care a folosit-o cineva, într-o discuție cu mine, acum muuult timp. Mi-a rămas în minte și-apoi mi s-a întipărit în suflet, vorbindu-mi, tot mai mult și mai clar, despre mine însămi. Despre oameni și relațiile cu…

N-am scris de multe zile. A trecut timpul într-un iureș și n-am găsit răgaz să mă așez în fața foii albe a ecranului, pentru nici unul dintre articolele pe care le aveam creionate în minte după întoarcerea din călătorie. Dar,…

Gata hoinăreala, ne-am întors. Greu, dacă e să mă întrebați pe mine și, ceea ce mă bucură e faptul că Puștiul confirmă, am mai fi putut să hoinărim o vreme. Marea lecție a acestei călătorii îmi este tot despre oameni.…

35 de ani. Azi. Într-o zi de joi, de primăvară în ianuarie, la Roma. Împlinesc 35 de ani. Sunt mulți, prea mulți, așa îi simt. Da, de-aș putea, aș roti ceasornicul timpului înapoi măcar vreo cinci din acești ani. Ba…

Mă plimb zilele acestea printre oameni mulți, de toate felurile, culorile, etniile și-așa mai departe. Oameni și oameni și oameni. Și mă gândesc, asta fac eu cel mai mult, desigur. Gândesc, analizez, mă întreb, problematizez. Mă gândesc la oamenii care…

La fiecare început de an ne dorim ca ACESTA să fie cel mai bun an al nostru. Ca în acest an să se întâmple toate minunile de care avem nevoie, pe toate planurile. Credem, instinctiv, am impresia, că the best…

2015 n-a fost cel mai rău an. Dar n-a fost nici un an ușor. Privind spre el, mă împiedic de-o senzație de apăsare. De tristețe multă, de afundare, de lacrimi și suferință adâncă. Și-n același timp, îmi dau seama că…

Uite așa, în zi mohorâtă de ianuarie, printre fulgii de zăpadă/lapoviță, vreau să văd lucrurile în culori calde, înseninate. Teamă, tristețe, nesiguranță, sunt cuvinte de ordine pe agenda zilelor mele și, cumva, mă gândesc că mi s-au întipărit în suflet…