Nouă ani de viață nouă

Nouă ani de viață nouă.

Un alt 22 august, o altă zi de naștere a Puștiului. A împlinit azi nouă ani. I-am scris aici de ziua lui în fiecare an de când am blogul și înainte, în jurnalele de hârtie. Poate că, de fapt, am scris mai mult pentru mine decât pentru el, ca să-mi rămână mie mărturie emoția și dragul acestor zile, plinătatea lor, dar cu siguranță îmi doresc ca peste ani, când va fi bărbat în toată firea, să zâmbească aruncându-și privirea peste scrisorile aniversare. Doar să zâmbească. Și cel mai important, să-l găsească anii maturității om frumos și sănătos emoțional. Cred că nu sunt multe lucruri pe care să mi le doresc mai mult decât asta. Ca Puștiul acesta care-i dat de viață în grija mea să crească om cu sufletul senin și întreg, să aibă puterea să cearnă bucuria din neghina vieții, să poarte în inima lui aripi care să-l înalțe pe culmi de trăire. Să-i fie viața plină, nu banală, ci completă. Știu bine că nu-i va fi viața doar un câmp de flori, știu că au și mărăcinii rolul lor și sper doar că va reuși să nu se piardă pe sine în hățișurile care-i vor ieși în cale. Am încredere că se va descurca în labirintul vieții lui. Și că-i va fi cu multă iubire, cu drag mult de oameni și de viață.

E copil așa bun. Parcă prea bun pentru jungla vieții în care trăim, așa simt uneori. Că are această sensibilitate acută, deh, știm bine de unde o moștenește, această emotivitate crescută care îi poate fi și înălțare și afundare. Îl văd crescând și crezând. În bine, în frumos, în oameni, în viață. Îl văd temându-se. Mult, prea mult adeseori și nu știu mereu cum să-l învăț să-și depășească fricile și nesiguranțele. Îl văd mic, cu sufletul limpede și senin, cu gândirea curată, nealterată, încă bucurându-se de jocuri și jucării, și-l văd și mare deja. Preocupat de lucruri tot mai diverse, tot mai serios și mai conștient de lumea din jurul lui, tot mai atent la situații și la probleme. Îl văd mergând spre el însuși, în propria lui călătorie prin viață. Și e bine, e minune de-a fi, e bucurie și e firesc și greu și ușor totodată.

Simt că sunt un om norocos și că e un privilegiu pentru mine să fiu mama lui. Să pot călători alături de el, să avem acest drum comun, de învățare, de drag, de bucurie. Să cresc eu crescându-l pe el. Că așa se întâmplă. Sunt un om mai bun fiind mama lui. Sunt un om mai onest cu mine însămi fiind mama lui. Sunt un om mai frumos fiind mama lui. Și tare-s recunoscătoare pentru acest dar. Tare simt că nu sunt vrednică de ceea ce primesc, de toată dragostea pe care sufletul lui nesfârșit mi-o dăruiește. De toată înțelegerea și răbdarea lui. De toată bunătatea și iertarea pe care le are mereu la îndemână pentru toate neajunsurile, pentru toate tristețile, pentru toate cele care vin peste noi. Tare mulțumesc pentru acest copil bun și frumos. Pentru acești nouă ani de viață nouă.

La mulți ani, Puștiule! Cu drag și bucurie multă!

Scrisoare de opt ani. 
Șapte ani de mămicie. 
Șase ani. Îți mulțumesc, Puștiul meu drag.
Cinci ani. Scrisoare pentru fiul meu. 
Patru ani. 
3 ani. La mulți ani, pui de om. 
1 an și 2 ani în jurnalul offline.