viata

E frig. Afară. Înlăuntrul meu ceva adie călduț, a tresărire veselă de viață. Pășesc tăcut, dar sufletul ar vrea să cânte. Pe note false, dar vii. Să cânte bucuria unei clipe, a unui zâmbet, a unei vorbe prețioase. Dansul sufletului…

E cuvântul de ordine al zilelor acestora. În asentimentul meu, iarna-și poartă ultimele bătălii, cu dinții încleștați a împotrivire față de vremea prea caldă pentru un final de februarie. Inconfortabil. Cât din timpul vieții noastre ni-l petrecem așa, într-o stare…

Tot un act de curaj e și să spui nu. Să spui nu pot sau, chiar mai mult, să spui nu vreau. Nu vreau să continui o relație, un job, o situație care nu-mi dă o stare de confort emoțional,…

Încrederea în oameni. Nu se câștigă, doar se pierde. Inițial, oamenii care se apropie de mine, cei pe care-i las să se apropie, beneficiază, la pachet, de încredere și deschidere din partea mea. Dacă las un om să se apropie,…

Mă plimbam aseară, singură, pe străzi aglomerate de București primăvăratic și zâmbeam. Câțiva oameni au întors capul după mine, le-o fi părând ciudat ca o fată să râdă singură… la un moment dat, îi cumpărasem unei prietene un buchețel de…

E o expresie pe care a folosit-o cineva, într-o discuție cu mine, acum muuult timp. Mi-a rămas în minte și-apoi mi s-a întipărit în suflet, vorbindu-mi, tot mai mult și mai clar, despre mine însămi. Despre oameni și relațiile cu…

N-am scris de multe zile. A trecut timpul într-un iureș și n-am găsit răgaz să mă așez în fața foii albe a ecranului, pentru nici unul dintre articolele pe care le aveam creionate în minte după întoarcerea din călătorie. Dar,…

Mă plimb zilele acestea printre oameni mulți, de toate felurile, culorile, etniile și-așa mai departe. Oameni și oameni și oameni. Și mă gândesc, asta fac eu cel mai mult, desigur. Gândesc, analizez, mă întreb, problematizez. Mă gândesc la oamenii care…

2015 n-a fost cel mai rău an. Dar n-a fost nici un an ușor. Privind spre el, mă împiedic de-o senzație de apăsare. De tristețe multă, de afundare, de lacrimi și suferință adâncă. Și-n același timp, îmi dau seama că…

Uite așa, în zi mohorâtă de ianuarie, printre fulgii de zăpadă/lapoviță, vreau să văd lucrurile în culori calde, înseninate. Teamă, tristețe, nesiguranță, sunt cuvinte de ordine pe agenda zilelor mele și, cumva, mă gândesc că mi s-au întipărit în suflet…